Au trecut o caruta de ani de cand am inceput blogul asta si cred ca o sa mai treaca inca o caruta pana va mai avea continut nou pe aici.

M-am ferit de dragoste ca dracul de tamaie #2

... Apoi au venit ochii de culoarea cerului in cea mai frumoasa zi de vara.

Pe M l-am cunoscut pe terenul de volei, tot la liceu, canc chiuleam de la Lb Franceza, intr-a 10 a. Imi placea sa joc volei, chiar daca eram in uniforma si pe tocuri. Fiind de un metru si o adiere de vant, aveam nevoie de un avantaj sa trec si eu mingea de fileu la serva.

Nu era ora mea de sport, asa ca stateam cuminte pe marginea terenului, iar cand au avut nevoie de un om pentru a echilibra echipele m-am oferit eu. Atunci am inceput sa strig la un tip sa ne dea mingea sa servim ca era randul nostru. Tipul avea castile in urechi, asa ca nu a auzit, dar M (M e de la mistocar, dar e si initiala numelui sau)striga la mine:

-          Nu mai vorbi singura, ca el oricum nu te baga in seama.

Mi-a fost antipatic din start. Logic.

In timpul jocului i-am nimerit cate mingi in cap (ca trebuia sa ma razbun cumva) iar apoi am plecat, fara sa facem macar cunostinta.

In urmatoarele zile, culmea, tipul cu castile in urechi ma salute, stia si cum ma numesc, iar M (tot de la mistocar) zicea doar:

-          Uite, e fata care vorbeste singura!

Asa am continuat cam doua saptamani, pana intr-o seara, cand eram la un eveniment organizat la Casa de Copii.

Eram voluntar de doi ani la camin si veneam de buna-voie, mai ales ca aveam cativa prieteni pe acolo.

Da… intre timp ajunsesem sa imi fac prieteni. 

In acel an, Presedintele Asociatiei prin intermediul careia faceam voluntariatul (era dirigintele lui M) i-a obligat pe toti din clasa lui sa fie voluntari. Ironic! Voluntari involuntari!

Eu stateam afara. Se vedea cerul frumos de pe scarile caminului. Iar apoi, a aparut afara M, cu un prieten de-al lui. 

M fugea de o fata care se tinea dupa el de cateva ore.

Culmea, in seara aia mi-a zis pentru prima oara pe nume, dar eu am avut nevoie de ajutor de la prietenul lui sa aflu cum il cheama. Pur si simplu se bagase in seama cu mine ca sa scape de tipa aia. … A functionat schema... Bine gandit….

Si totusi am continuat sa vorbim si dupa ce au plecat cei doi (tipa si colegul lui). Era chiar foarte amuzant si ma dureau falcile de la atata ras. Fiind seara, nu mi-am dat seama ce ochi albastrii avea, dar rasul si glumele lui m-au dat gata.

A doua zi, la scoala, m-a intrebat daca as vrea sa ies cu el la o prajitura. Am acceptat desi aveam ceva retineri. Era deja noiembrie, iar la mine in oras pe atunci incepea sa se lase frigul, ba chiar sa ninga. In aceeasi seara, la unul dintre cluburile de acolo se tinea si Balul Bobocilor, total fara importanta, pentru ca nu aveam de gand sa ma duc.

El nu era din orasul meu, asa ca ne-am intalnit in Parcul Central, el venind cu trenul. De acolo, m-a luat de mana si ne-am plimbat prin centru, spre cofetarie si a fost probabil singura data cand nu am simtit frigul. Nu am stat prea mult la prajitura, pentru ca trebuia sa ajunga la 30 km distanta… A doua zi la scoala, am aflat, ca imprumutase 50 de lei de la un prieten pentru a iesi la prajitura cu mine.

Eram mai tot timpul prin clasa lui, aproape ca ma mutasem acolo, desi era profil cu predare in Limba Franceza, iar eu nu sufeream limba aia…

De Ziua Indragostitilor imi facuse cadou un ursulet Alb cu inimioara Rosie, care canta, o cutiuta cu bomboane Raffaello si inca una cu bomboane de ciocolata. Da…mancam foarte multe bomboane. Si totusi… iar mi-a fost frica…vedeam ca totul devine prea serios si am plecat. I-am frant inima si nu a ezitat sa imi zica, desi nu direct.

Cateva luni mai tarziu eram cu mai multi prieteni in afara terenului de fotbal si o colega vorbea despre prietenul si cum a parasit-o pentru o “stramba”. Atunci M a zis:

-          Macar nu te-a parasit pentru ca i-a fost frica sa te iubeasca… 

Fix prin inima. Tintit! Ochit!

Nu am mai vorbit de atunci, desi am vrut sa imi cer iertare. Inteleg ca nu a vrut nici macar sa ma mai vada. Din politete ne salutam.

De atunci nu am mai avut vreo relatie care sa conteze. Doar asa, sa nu zic ca nu vorbesc si eu cu cineva…

Totusi, nici D si nici M nu s-au schimbat prea mult. La balul de sfarsit de clasa a 12 a am dansat cu D. Asa cum vorbisem inca dintr-a 9 a… 

...Ciudat, cand ma gandesc dupa atata timp la asta…                                           

M-am ferit de dragoste ca dracul de tamaie

-          Ma voi lega la cap de un singur barbat.

-          Care este acela?

-          Cel care va sti sa ma faca sa nu-mi mai doresc sa plec…

#tentatiileuneieve

  … Si probabil asa am inceput sa iubesc. M-am ferit de dragoste ca dracul de tamaie toata viata mea, pentru ca am vazut doar suferinta in ea, inca de mic copil.

  Aveam o verisoara mai mare decat mine cu cativa ani, pe care o consideram idolul meu absolut.

O slaveam din toate punctele de vedere. Adoram cum se imbraca, faptul ca avea mai multi prieteni ca mine, imi placea cum arata, eram geloasa pe faptul ca atunci cand avea chef, se imbraca in fuste, chiar daca ningea afara. Nimeni nu-I spunea niciodata nimic. Era fara dubiu, preferata familiei.

  Pe cand eu, am fost mereu copilul ciudat, tacut, care nu avea prieteni…

Un singur lucru uram la verisoara mea. Cand se indragostea… o vedeam ca plange dupa cate un fraier si ma facea sa nu-mi doresc vreodata sat rec prin asta.

Am fost mereu de parere ca dragostea ne face prosti! Devii mult mai prost decat erai proiectat sa fi. Devii prost la scoala pentru ca te stai cu gandul la “iubii”, devii prost in familie ca stai ca o legume si te gandesti la “iubiii”, devi prost in viata de zi cu zi pentru ca te gandesti non stop la ghici cine, tot la fraierul ala de “iubi”.

  Ei bine… ea nu-si amintea sa manance, pentru ca “iubi”, apoi plangea pentru ca “iubi”, apoi ii facea pe restul din jur sa-si urasca existent din cauza lamentarilor ei si pentu ca “iubi”.

Dupa toata experienta asta, am zis ca spun pas iubirii… poti sa ai o relatie si fara sa pui suflet. Si cam pe principiul asta am mers. Aproximativ.

  Poate nu am ajuns sa ii iubesc, dar au fost cativa care mi-au intrat la suflet si care au ramas acolo mult timp.

  Pacat ca mi-a fost prea frica sa pun suflet, iar unora nu le-am dat sanse, chiar daca probabil am fi putut sa fim fericiti impreuna.

  Primul care a ramas in mintea si in sufletul meu a fost un coleg din clasa, la liceu. Ca e normal ca la liceu sa se intample mereu ceva.

  Chestia era c ail stiam din generala. Eu jucam in echipa de handball feminine a unei scoli din oras, iar el la echipa de handball masculine a celeilalte scoli. In clasa a 8 a am fost ambele echipe la un campionat judetean si chiar daca nu ne cunosteam (echipa fetelor cu cea a baietilor) ne tineam galerie reciproc. Eram cam singuri, inconjurati de hahalere… si mi-a atras atentia fiind tipul tacut. Cu un zambet cel putin superb. Bineinteles ca nu am avut curaj sa vorbesc cu e. Nici macar nu stiam cum il cheama. Imediat ce s-a terminat campionatul, nu l-am mai vazut… pana in clasa a 9 a, cand am picat in aceeasi clasa si mi-a cerut numarul de telefon, dar ca sa nu bata la ochi, l-a cerut sip e cel al colegei mele de banca. Si … mi-a dat SMS o saptamana mai tarziu, sa ma intrebe daca as vrea sa ies cu el. O sa ii zic D , pentru ca am iesit cu el.

  Pe langa zambetul de milioane, avea si niste ochi sclipitori caprui cu gene dese si… o cicatrice sub barbie. Imi placea super mult de el. Pacat ca a reusit sa ne desparta un idiot, caruia ii placea de mine… Fiind in aceeasi clasa am trecut peste si ne-am vorbit in continuare. Inca mai cred ca totusi el a fost prima mea iubire, chiar daca nu am vrut sa recunosc atunci. Nu voiam sa par slaba… Desi il voiam inapoi…

Anotimpul Frunzelor Uscate ...

Se pare ca a devenit o obisnuinta sa scriu pe blog doar atunci cand ceva nu merge bine sau merge prea bine... Urat din partea mea...

Dar nu numai anotimpul frunzelor uscate a venit, ci si anotimpul intrebarilor puse fara rost, ca oricum nu ne raspunde nimeni la ele.
Dar totusi... O sa ma intreb si de data asta....
De ce trebuie sa vars lacrimi pentru cine nu trebuie?? Si de ce ma gandesc ca totul o sa fie bine??
Sa fim seriosi, viata nu e ca in filme... Cum a zis si un cantaret de-al nostru, "Nu esti Julia Roberts/ El nu e Richard Gere/ O sa se termine prost/ Ca asta nu-i un film"... Asa ca... El nu o sa se intoarca implorand sa fie iertat ca si-a realizat greseala, nu o sa recunoasca in veci ca a gresit, si nici nu o sa fie totul ca la inceput. Si cine sufera? Proastele care spera!

Speranta moare ultima si totusi moare a dracu' si timpul se pierde!

Pe 25 mai acum 20 de ani s-a nascut o persoana unica,un ingeras,o persoana care stia ce vrea de la
viata chiar din burtica mamei,stia ca o sa treaca peste tot si o sa puna ea reguli pe viata ei nu altcineva,s-a nascut
o persoana care a stiut ca viata ei o sa fie grea dar nu avea de gand sa lase ca viata sa joace un rol pentru ea
ci ea sa joace un rol in aceasta viata.

Buna dimi surioara,astazi este o zi mare implinesti si tu 20 de ani :D.
Acum 9 ani de zile am cunoscut o persoana care mi-a intrat la inimioara fara sa imi ceara voie sau eu sa ma opun.Tu,
tu esti acea persoana,pe care am dorit multi ani sa o am,de multi ani mi-am dorit o sora sau un frate si uite cum s-a
intamplat ca tu si cu mine sa fim asa bune prietene si mai ales ca nu suntem una langa alta.
Nu imi gasesc cuvintele ca sa iti pot multumi tot ce ai facut pentru mine si ce inca faci...vreau sa stii ca sunt mandra
de tine,ca esti puternica,ai stiut sa treci singura peste multe probe ale vietii si eu nu am fost acolo :( dar sa stii
ca am fost in mintea si in inima ta.

Iubita suntem domnisoare acuma,mai am putin si eu si vin acasa asa cum visam noi 2 de mult,sa fim impreuna si sa uitam
de tot ce a fost rau,suntem foarte diferite dar si foarte nebune,aia ne face sa ne intelegem mai bine,ne cunoastem foarte
bine si stiim cum ne place sa ne traim viata :P.
Surioara multumesc ca existi,ca mi-ai dat ocazia sa fiu asa cum sunt ca nu ma judeci doar ma ajuti,ca ma repezi ci ma
asculti,ca stii sa spui ceva bun in orice moment si stii sa ma faci sa zambesc chiar daca eu nu vreau pentru ca sunt
trista,esti felul de persoana in care pot sa ma bazez si cu care pot fi eu insami.

Amiga,solo te digo una cosa...eres la mejor.Eres lo mejor que la vida me ha podido dar,lo mejor que dios ha podido
poner en mi camino,gracias a ti hoy soy un poco mejor conmigo misma.
No puedo vivir sin ti loca,solo quererte muchísimo y esperar 4 meses a juntarnos de nuevo y hacer una vida de lo mejor.

Hermanita,te quiero,te amo,te adoro,eres mi ángel de la guarda.
FELICIDADES pequeña,por tus 20 años de alegría y vida.Gracias y espero que siempre seas la misma.Un beso.

LA MULTI ANI surioara,sper sa ai o zi superba,speciala si sa fii vesela si bucuroasa ca de fiecare data.Te pwp dulce.