Se pare ca a devenit o obisnuinta sa scriu pe blog doar atunci cand ceva nu merge bine sau merge prea bine... Urat din partea mea...
Dar nu numai anotimpul frunzelor uscate a venit, ci si anotimpul intrebarilor puse fara rost, ca oricum nu ne raspunde nimeni la ele.
Dar totusi... O sa ma intreb si de data asta....
De ce trebuie sa vars lacrimi pentru cine nu trebuie?? Si de ce ma gandesc ca totul o sa fie bine??
Sa fim seriosi, viata nu e ca in filme... Cum a zis si un cantaret de-al nostru, "Nu esti Julia Roberts/ El nu e Richard Gere/ O sa se termine prost/ Ca asta nu-i un film"... Asa ca... El nu o sa se intoarca implorand sa fie iertat ca si-a realizat greseala, nu o sa recunoasca in veci ca a gresit, si nici nu o sa fie totul ca la inceput. Si cine sufera? Proastele care spera!
Speranta moare ultima si totusi moare a dracu' si timpul se pierde!
Uite un articol despre orgoliu: http://drumuricatretine.wordpress.com/2010/04/16/orgoliul/
RăspundețiȘtergereDin punctul meu de vedere ultima poza este absurda dar daca pentru tine este importanta e in regula :)