... Apoi au venit ochii de culoarea cerului in cea mai frumoasa zi de vara.
Pe M l-am cunoscut pe terenul
de volei, tot la liceu, canc chiuleam de la Lb Franceza, intr-a 10 a. Imi
placea sa joc volei, chiar daca eram in uniforma si pe tocuri. Fiind de un
metru si o adiere de vant, aveam nevoie de un avantaj sa trec si eu mingea de
fileu la serva.
Nu era ora mea de sport, asa ca stateam cuminte pe marginea terenului,
iar cand au avut nevoie de un om pentru a echilibra echipele m-am oferit eu.
Atunci am inceput sa strig la un tip sa ne dea mingea sa servim ca era randul
nostru. Tipul avea castile in urechi, asa ca nu a auzit, dar M (M e de la mistocar, dar e si
initiala numelui sau)striga la mine:
-
Nu mai vorbi singura, ca el oricum nu te baga in
seama.
Mi-a fost antipatic din start. Logic.
In timpul jocului i-am nimerit cate mingi in cap (ca trebuia sa ma razbun
cumva) iar apoi am plecat, fara sa facem macar cunostinta.
In urmatoarele zile, culmea, tipul cu castile in urechi ma salute, stia
si cum ma numesc, iar M (tot de la
mistocar) zicea doar:
-
Uite, e fata care vorbeste singura!
Asa am continuat cam doua saptamani, pana intr-o seara, cand eram la un
eveniment organizat la Casa de Copii.
Eram voluntar de doi ani la camin si veneam de buna-voie, mai ales ca
aveam cativa prieteni pe acolo.
Da… intre timp ajunsesem sa imi fac prieteni.
In acel an, Presedintele
Asociatiei prin intermediul careia faceam voluntariatul (era dirigintele lui M) i-a obligat pe toti din clasa lui sa
fie voluntari. Ironic! Voluntari involuntari!
Eu stateam afara. Se vedea cerul frumos de pe scarile caminului. Iar
apoi, a aparut afara M, cu un
prieten de-al lui.
M fugea de o fata
care se tinea dupa el de cateva ore.
Culmea, in seara aia mi-a zis pentru prima oara pe nume, dar eu am avut
nevoie de ajutor de la prietenul lui sa aflu cum il cheama. Pur si simplu se
bagase in seama cu mine ca sa scape de tipa aia. … A functionat schema... Bine
gandit….
Si totusi am continuat sa vorbim si dupa ce au plecat cei doi (tipa si
colegul lui). Era chiar foarte amuzant si ma dureau falcile de la atata ras.
Fiind seara, nu mi-am dat seama ce ochi albastrii avea, dar rasul si glumele
lui m-au dat gata.
A doua zi, la scoala, m-a intrebat daca as vrea sa ies cu el la o
prajitura. Am acceptat desi aveam ceva retineri. Era deja noiembrie, iar la
mine in oras pe atunci incepea sa se lase frigul, ba chiar sa ninga. In aceeasi
seara, la unul dintre cluburile de acolo se tinea si Balul Bobocilor, total
fara importanta, pentru ca nu aveam de gand sa ma duc.
El nu era din orasul meu, asa ca ne-am intalnit in Parcul Central, el
venind cu trenul. De acolo, m-a luat de mana si ne-am plimbat prin centru, spre
cofetarie si a fost probabil singura data cand nu am simtit frigul. Nu am stat
prea mult la prajitura, pentru ca trebuia sa ajunga la 30 km distanta… A doua
zi la scoala, am aflat, ca imprumutase 50 de lei de la un prieten pentru a iesi
la prajitura cu mine.
Eram mai tot timpul prin clasa lui, aproape ca ma mutasem acolo, desi era
profil cu predare in Limba Franceza, iar eu nu sufeream limba aia…
De Ziua Indragostitilor imi facuse cadou un ursulet Alb cu inimioara
Rosie, care canta, o cutiuta cu bomboane Raffaello si inca una cu bomboane de
ciocolata. Da…mancam foarte multe bomboane. Si totusi… iar mi-a fost
frica…vedeam ca totul devine prea serios si am plecat. I-am frant inima si nu a
ezitat sa imi zica, desi nu direct.
Cateva luni mai tarziu eram cu mai multi prieteni in afara terenului de
fotbal si o colega vorbea despre prietenul si cum a parasit-o pentru o
“stramba”. Atunci M a zis:
-
Macar nu te-a parasit pentru ca i-a fost frica
sa te iubeasca…
Fix prin inima. Tintit! Ochit!
Nu am mai vorbit de atunci, desi am vrut sa imi cer iertare. Inteleg ca
nu a vrut nici macar sa ma mai vada. Din politete ne salutam.
De atunci nu am mai avut vreo relatie care sa conteze. Doar asa, sa nu
zic ca nu vorbesc si eu cu cineva…
Totusi, nici D si nici M nu s-au schimbat prea mult. La balul
de sfarsit de clasa a 12 a am dansat cu D.
Asa cum vorbisem inca dintr-a 9 a…
...Ciudat, cand ma gandesc dupa atata timp la
asta…
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu