Unii dintre noi...

Da vina pe mine, elibereaza-ti sufletul de vina. Descarca-te de povara unei constiinte cuprinse de remuscari. O voi purta eu, pas cu pas, pe drumul plin de greseli al vietii mele. E doar ceva cu care m-am obisnuit, inima mea se zbate sa respire intre atatia spini si petale ofilite.

Se spune ca trandafirii au tepi ca sa ne aminteasca ca placerea de a admira frumusetea si armonia petalelor este precedata de suferinta ce vine odata cu tendinta de a culege miracolul, de a-l tine in palma ta si, in clipa urmatoare,… ah, te-ai intepat.

Te aud vorbindu-mi, dar in mintea mea flutura o mie de ganduri, o suta de idei, un million de amintiri. Pixul de pe masa, cana cu cafea si cursul de matematica ce va incepe in jumatate de ora…lucruri atat de neinsemnate in acest moment, au devenit aproape inexistente, ca si cum acestea nu ar mai avea rost in viata mea fara acel cineva. Atunci cand nu mai inteleg nimic, si imi vine sa injur, cand confuzia din mintea ma impiedica sa imi adun, sa imi exprim toate gandurile, si cand intreaga viata pare a fi traita degeaba. Cred ca si derivatele de la matematica sunt mai simple decat incercarea mea de a-mi explica fiecare sentiment ce tremura in mine. As putea oare calcula cu o integrala tot ce se intampla cu noi, sis a ajung la un rezultat favorabil?

A fost un alt capitol in viata mea, o alta fila de jurnal, poate chiar ultima. Speram ca pagina aceasta va fi aceea ce va cuprinde acel “si au trait fericiti pana la adanci batraneti”, ca va aduce un plus de realitate basmului meu, ca as putea gasi la tine ceea ce viata nu mi-a putut oferi. Dar e doar o alta usa inchisa brusc cand te asteptai mai putin, si basmul se spulbera cu fiecare explicatie pe care mi-o expui in fata.

Oricat as fi vrut eu sa ma mint, stiam ca asa va fi. O simteam in fiecare cuvant care vroiai sa para altceva decat era, in firele de par tocate de tensiune. Dar mi-a fost mai usor sa ma prefac, sa spun ca totul e ok, ca totul va trece. Totul trece, dar nu lasa nicio urma.

Dar, hey. La naiba cu visele. Acum spun cu inima impacata “ADIO” iluziilor, si fara regret ma indrept incet spre tomberon, stiu exact ce voi face, voi arunca iubirea la gunoi si voi cauta un alt mod de supravietuire intr-o lume mult prea materialista. Pentru ca se pare ca universul asta e prea mic pentru a mai fi loc si de dragoste intre noi. Bulevardul e prea ingust pentru amandoi, orasul e prea sufocant cu tine alaturi. Mi-am revenit de fiecare data, acum de ce nu mi-as reveni? Pentru ca am crezut ca acum, alaturi de tine, va fi ceva diferit? Sperante…nici pe astea nu le mai am. Ce as putea sa mai sper? Totul: vise, sperante, incredere, se spulbera cu fiecare bataie de vant.

Si, hey! E timpul sa construiesc un nou EU, cel vechi nu mai poate fi renovat.

Black Diamond

Adi Si SmiLey-CUvinTe

Odata...

        A fost odata un basm…dar s-a scurs printre firele de nisip ale timpului

        A fost odata o poveste…strivita acum intre peretii crudei realitati, calcata in picioare de nepasarea vietii si desirata fir cu fir si scama cu scama si risipita pe aripi de vant ca si cand nici nu ar fi existat vreodata.

        Au fost odata un el si o ea: 2 suflete pereche impartind acelasi vis. Acelasi soare sclipea pe cerul lor, ferindu-i de ploaia rece si marunta ce lasa urme adanci in suflet. Parfum de fericire si arome primavaratice de liliac, dulceata serilor de vara cu luna plina. Vietile lor se impleteau intr-un basm si inimile lor sopteau o poveste de iubire.

       Pana cand s-a declansat furtuna...e imposibil sa ghicesti cauza tornadei. Un vuiet asurzitor si o larma ametitoare, picaturi inghetate de ploaie ce se topesc pe obraz, confundandu-se cu lacrimile fierbinti ce nu te lasa sa respiri si uiti de tine...iar cand iti amintesti, cand memoria se trezeste cu pasi lenti din amortire, totul e gol, totul s-a spulberat precum valurile de stanci si tot ce ramane e sentimentul unui pustiu imens, doar o umbra din ce a fost odata, si in neantul fara margini plutind in nestire un nume... aproape ca a uitat sa mai zambeasca, pierduta printr-un ocean de ganduri bulversate de furtuna ce inca nu s-au linistit, si incapabila sa recunoasca durerea ce ii macina sufletul zi dupa zi.

        Se multumeste cu o iluzie, cu fantasma zilelor trecute, e singurul lucru care ii mai lumineaza zilele ploioase de toamna.

Black Diamond

Sa nu ma privesti mirat...

        Sa nu ma intrebi de ce tremur ca firul de iarba in bataia vantului. E vibratia ce rasuna din adancul inimii mele zdruncinate de dorul tau.

        Pentru toate clipele cand as fi vrut sa te tin de mana pe aleile batute de frunze, maturandu-le cu picioarele precum copiii de gradinita.

        Pentru toate momentele mele de singuratate in care sentimentul de pustietate statica, cuprindea totul in jur, si in care tu erai singurul lucru de care aveam cea mai mare nevoie. Doar sa te am pe tine e ca si cum as avea o lume intreaga...doar pentru mine.

        Pentru toate situatiile in care m-ai facut sa simt ca apartin cuiva, ca am un loc fix de unde pot privi lumea, ca acel loc de langa tine, din inima ta, e al meu.

        Pentru toate senzatiile ce le simt cand vine vorba de tine, toti fluturasii din stomac ce se agita in zborul lor nebun cand ma tii strans in brate; toate visele in care ma scufund atat de des pentru a te pastra langa mine, chiar si asa ca o iluzie.

        Pentru  atunci cand am ras fara motiv, pentru atunci cand am plans si cand sufletul meu avea nevoie de tine.

        Pentru toate secundele in care esti departe de mine, cand tresare in mintea mea teama ca as putea sa te pierd, toate gandurile ce vreau sa le alung, si toate zambetele ce vreau sa le pastrez, ca filele intr-un jurnal. Toate firele de nisip ce masoara timpul in care te gandesti la mine.

        Pentru tot ceea ce nu pot exprima si totusi tu intelegi fara ca eu sa iti spun.

        Pentru acele lucruri marunte dar care pentru mine au atata semnificatie. 

        Pentru acel "Noapte Buna" ce mi-l rostesti seara de seara plin de caldura si care imi da atata liniste.

        Pentru toate zilele pe care le numar si care parca nu se mai sfarsesc, si toate noptile in care somnul intarzie sa pluteasca peste genele mele.

        Pentru tot ceea ce vad si ador la tine si pentru ca esti tot ce imi doresc, pentru asta nu vreau sa te las sa pleci din viata mea.

        Ei bine, pentru toate acestea, nu intreba, nu cere explicatii...doar tine-ma strans si nu-mi da drumul; doar la tine in brate ma simt intreaga.

       

 Black Diamond

Siento, sientes, sentimos...

Llega un momento en el que te sientes acorralada,que no ves salida alguna,que todo es oscuro, piensas que ahi llega el fin de tus sueños,tus ilusiones,pero no es asi justo en ese momento llega alguien que aunque esta lejos de ti siempre te sacara de tus apuros, con unas simples y verdaderas palabras.
Sabes cuando te sientes mejor ?
Cuando conoces a alguien que se convierte en tu amigo y casi sin conocerlo sientes que tienes que ayudarlo,compartes con el cosas diferentes que con los demas,tus mismos problemas los tiene el tambien y los compartes e intentas ayudarle con solo escucharlo y con un par de consejos y sonrisas su cara cambia.
Ahi te das cuenta que el mundo que tu ves no es tan malo, ni tampoco eres tu la unica que lo vive y te sientes feliz, desapejado por haber podido ayudar a tu amigo, pero al mismo tiempo tu te sientes mejor, liberado, convencido incluso desahogado tu contigo mismo.
Es dificil vivir tu vida y al mismo tiempo intentar lograr tus propositos,ayudar a los tuyos o a los demas,cuando las cosas en tu propia casa con tu propia familia van mal y no como tu necesitas que sean. 
Aprende de todo lo que puedas, ayuda a tu gente cada vez que tengas oportunidad o cada vez que te necesitan, porque es ahi cuando tu te sentiras mejor y tu alrededor sonreira muchisimo mas .