A fost odata un basm…dar s-a scurs printre firele de nisip ale timpului
A fost odata o poveste…strivita acum intre peretii crudei realitati, calcata in picioare de nepasarea vietii si desirata fir cu fir si scama cu scama si risipita pe aripi de vant ca si cand nici nu ar fi existat vreodata.
Au fost odata un el si o ea: 2 suflete pereche impartind acelasi vis. Acelasi soare sclipea pe cerul lor, ferindu-i de ploaia rece si marunta ce lasa urme adanci in suflet. Parfum de fericire si arome primavaratice de liliac, dulceata serilor de vara cu luna plina. Vietile lor se impleteau intr-un basm si inimile lor sopteau o poveste de iubire.
Pana cand s-a declansat furtuna...e imposibil sa ghicesti cauza tornadei. Un vuiet asurzitor si o larma ametitoare, picaturi inghetate de ploaie ce se topesc pe obraz, confundandu-se cu lacrimile fierbinti ce nu te lasa sa respiri si uiti de tine...iar cand iti amintesti, cand memoria se trezeste cu pasi lenti din amortire, totul e gol, totul s-a spulberat precum valurile de stanci si tot ce ramane e sentimentul unui pustiu imens, doar o umbra din ce a fost odata, si in neantul fara margini plutind in nestire un nume... aproape ca a uitat sa mai zambeasca, pierduta printr-un ocean de ganduri bulversate de furtuna ce inca nu s-au linistit, si incapabila sa recunoasca durerea ce ii macina sufletul zi dupa zi.
Se multumeste cu o iluzie, cu fantasma zilelor trecute, e singurul lucru care ii mai lumineaza zilele ploioase de toamna.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu