... Si cum drumurile se despart, pietrele vor fi nevoite sa murmure "Ramas Bun" una alteia. Firele de praf vor fi smulse de vant din locul lor obisnuit , rasturnate, rasucite intr-o tornada ce-ti invaluie ochii intr-o ceata vibranta, fara puterea de a-ti mentine constiinta treaza. Sarman fir de praf...te-ai trezit undeva in mijlocul singuratatii, intr-un ocean nisipos. Cu atatea voci in jur, zgomote insolubile in trecerea timpului cum ai putea sa te regasesti? Unde ai putea cauta ceea ce ai pierdut, printre care dune dune de nisip? Si nu vei mai fii niciodata ceea ce ai fost... Drumul initial  il vei pastra mereu in suflet, dar nu te vei mai putea intoarce la el, timpuri noi ce isi vor asterne valurile in fata ta. Tornada si-a amprentat forta asupra firii tale, zdrobind-o, dar facand-o mai puternica. Ruinele intotdeauna au rezistat  mai mult timp decat cladirea intreaga si frumoasa, semeata  si grandioasa, dupa indepartarea pietrelor dezlipite ce clatinau temelia constructiei. Ruina sufletului tau, inradacinata adanc, constituie baza viitoarei tale vieti, al acestui nou inceput...
      ... So, where do i start?...
Si multe drumuri isi vor arata aleile aurite in fata ochilor tai. Pe care vei pasi? Aparentele inseala. Flori parfumate, viu colorate, sadite pe marginea drumului te vor atrage inocent pe carari pietruite.
      Cu iluzia unui vis frumos ce se sfarsi inainte de a incepe. Tot ce va ramane va fi cenusa sperantelor tale ce flutura imprastiata pe valurile deznadejdii. Dar nu asa trebui sa se incheie. Decizia o va fi luat primul tau pas. Poti alege sa admiri o floare modesta, lipsita de culoare, cu capul plecat spre pamant datorita greutatii petalelor...e posibil sa aiba cel mai puternic miros dintre toate. Dar numai pentru tine...
        Si daca primul pas este unul gresit, nu regreta eroarea ce te-a facut sa vezi lumea prin ochii altcuiva. Te poti intoarce, dar mai inainte de a fi prea tarziu...

Black Diamond

Since you left everything that my life had around her died...

Since you left the lagoon were i was drowning with you has withered, like the sun born fron inside me has dissapeared and every drop of its electrifying radiation which revived me had died, since you've been gone the winter is growing much stronger, the flowers are scared and pieces of light which condemned me to eternal happiness are missing, the eyes of the birds which reminded me of the taste of happiness are total strangers for my eyes, to see the texture of your fingers over my hands has fled, leaving my bones graved with your nails that were begging for another moment, The leaves are already dry and i don't want to drink anymore, since you left it didn't even rain over here, since you left here the only thing i can harvest is the lack of that voice that was screaming that life must go on. 

Doar cu tine m-as pierde in infinitul dragostei...

Facand dragoste cu tine este ca si cum as renaste de un milion de ori captiva in imbratisarile taleeste ca atunci cand ma pui in fata vrajilor tale si cand ma las purtata de mainile tale, este intalnirea privirii tale si sa vreau sa te tin mult mai aproape, este sarutul care it acopera in intregime buzele in acelas timp in care caut raspunsuri,

este inhalarea frumusetii tale prin toti porii si sa o transform in magie, este sa inteleg ca cu fiecare muscatura incerc sa te devorez pentru totdeauna, sa ramanem lipiti ca doi siamezi pentru ca asa as vrea sa imi continui restul vietii alaturi de tine.

Con solo estar a mi lado me das vida

tu boca era la sonrisa que encajaba en mi 

piedra, tus manos sabían derretir mi hielo 

entremezclándome en tus caricias, 

sabias saciar mi sed con tan solo mirarme, 

en el verde de tus ojos hallaba la paz 

que necesitaba y que nadie más me daba, 

era tu sola presencia la manera más exacta 

de hacer que mis ojos brillen de aquí a la 

luna, a veces hasta las palabras sobraban, 

bastaba con sentarme a mirarnos y sońar

 juntos, a sentir a través de , a convivir 

respirando un mismo aire y bajo un mismo

 cielo, las gotas de lo que te sobraba y a 

mí me faltaba caían despejando los pellejos

 de antiguas cicatrices, tus besos sabían

 desatar los limites de mi cordura 

y atrapabas entre tus manos la luz que me

 daba vida, no hacía falta más que un 

instante para que me colgara por horas a

 delinear tu rostro rozando con mis dedos 

un simple monitor, suspirar era el aire de 

cada día y mi corazón se había acostumbrado

 a latir a tu mismo ritmo, las noches eran

 una fantasía, lograba cerrar los ojos con 

una sonrisa en mis labios y dormir tranquila

, como haces muchos ańos no lo hacía, 

cada parte de ti era la forma en que mi 

vida lograba encajar.